Lup în blană de oaie

Expresia „Lup în blană de oaie” este o expresie românească cu rădăcini foarte vechi ce e folosită pentru a descrie o persoană sau situație ce pare a fi inofensivă / binevoitoare la suprafață însă care ascunde intenții malefice ori periculoase.

Expresia este folosită ca și semn de atenționare pentru anumite persoane ce urmează să „cadă pradă” unei alte persoane răuvoitoare.

Originea expresiei

Expresia „Lup în blană de oaie” își are originile în Biblie, fiind menționată în Evanghelia după Matei (7:15) când Isus îi avertizează pe discipolii săi să fie atenți la „falși profeți” care vin în haine de oi însă în realitate sunt „lupi răpitori”.

Este un mesaj de avertizare cu privire la aparențele înșelătoare ce ne fac să credem că anumite persoane sunt foarte prietenoase și mărinimoase când de fapt intenția lor este una haină și nesinceră.

Expresia este un punct de referință culturală adesea când oamenii descriu ipocrizia și caracterul duplicitar al unor situații sau persoane.

O altă mențiune celebră a acestei expresii este dată în „Fabulele lui Esop” atunci când un lup își îmbracă o piele de oaie pentru a se infiltra în turmă și a-și prinde prada mai ușor. Fabula sugerează că trebuie să fim vigilenți și să nu dăm crezare primelor aparențe despre o persoană sau o situație aparent inofensivă.

De-a lungul timpului această expresie a fost folosită în literatura internațională, nu doar în cea românească pentru a evidenția viclenia și caracterele rău voitoare dar cu o aparență inocentă.

De altfel și în cultura populară românească avem povestea lui Ion Creangă numită „Capra cu trei iezi” sau „Scufița Roșie” în care se ilustrează cum naivitatea poate deveni foarte rapid fatală.

Simbolistica lupului în diverse scrieri

Deși lupul este văzut în general ca un animal puternic, feroce și impunător, acesta poate juca și altfel de rol în diverse culturi.

Rolul pozitiv este detaliat în legende precum cea a lui Romulus și Remus în care mitologia romană ne povestește despre cum fondatorii Romei antice au fost crescuți de o lupoaică.

De asemenea un rol pozitiv al lupului este descris și în mitologia vikingilor prin Geri și Freki, doi lupi ai zeului Odin ce îl însoțesc pretutindeni și îl slujesc cu loialitate absolută.

În alte povești precum „Cei trei purceluși”, „Scufița Roșie” sau fabulele lui Esop („Lupul și mielul” ori „Băiatul care a strigat lupul”), animalul este văzut într-un mod antagonistic și chiar un simbol al haosului ori susținător al forțelor răului.

În general, religia și mitologia au ajuns la astfel de idei datorită naturii violente și competitive a lupului cu omul primitiv care se strofoca să obțină hrană, iar lupul era cel mai feroce dintre adversari. (în Europa cel puțin)

Să nu uităm totuși că lupul este strămoșul câinelui, „cel mai bun prieten al omului” din lumea animală. Deci, apropierea oamenilor față de acest patruped de-a lungul secolelor este incontestabilă.

Exemple de utilizare a expresiei în propoziție

„Nu te încrede în el; este un adevărat lup în blană de oaie”

„Politicianul se prezintă ca un salvator, dar în realitate este un lup în blană de oaie.”

„Compania aceea promite multe, dar sunt doar minciuni, ei sunt doar un lup în blană de oaie.”

„Ai grijă! Prietenul tău nou pare drăguț, dar s-ar putea să fie un lup în blană de oaie.”

„Nu te lăsa păcălit de aparențe; uneori, cineva poate fi un lup în blană de oaie.”

„În poveste, vrăjitoarea s-a deghizat ca un lup în blană de oaie pentru a înșela eroul.”

„El părea binevoitor, dar s-a dovedit a fi doar un lup în blană de oaie.”