Complementul
Ai auzit vreodată întrebările „pe cine?”, „ce?”, „unde?” sau „când?” într-o analiză gramaticală și te-ai întrebat ce legătură au cu propoziția? Ei bine, aceste întrebări ne ajută să descoperim complementul, una dintre cele mai importante părți secundare de propoziție.
Fără complemente, multe propoziții ar fi incomplete sau lipsite de sens! În această lecție, vei învăța pas cu pas ce este complementul, cum îl recunoști ușor, ce tipuri de complemente există și vei vedea exemple simple, create special pentru tine.
Hai să aflăm ce este complementul
Complementul este o parte secundară de propoziție care adaugă informații importante despre un verb, un adjectiv, un adverb sau chiar o interjecție. Cu alte cuvinte, el spune cine, ce, cui, când, unde, cum sau de ce se întâmplă ceva.
Exemple
- Am citit o carte. – „o carte” este complementul, pentru că spune ce am citit.
Clasificarea complementelor
Complementele se împart în două mari categorii:
1. Complemente necircumstanțiale
Acestea arată obiectul asupra căruia se face acțiunea sau cel căruia i se oferă ceva.
-
Complementul direct – răspunde la pe cine? ce?
-
Ex: Văd mașina. → Ce văd? mașina
-
Complementul indirect – răspunde la cui? pentru cine? despre cine?
-
Ex: I-am dat lui Mihai cartea. → Cui i-am dat? lui Mihai
-
Complementul de agent – arată de către cine se face acțiunea (doar la diateza pasivă)
-
Ex: Poemul a fost scris de Ana. → De cine? de Ana
2. Complemente circumstanțiale
Acestea arată împrejurările în care se petrece acțiunea: unde, când, cum, de ce etc.
-
De loc – Unde? De unde? Încotro?
-
Ex: A fugit din clasă.
-
De timp – Când? De când? Până când? Cât timp?
-
Ex: Muncim de dimineață.
-
De mod – Cum? În ce fel?
-
Ex: Aleargă repede.
-
De cauză – Din ce cauză?
-
Ex: Lipsește din cauza frigului.
-
De scop – Cu ce scop?
-
Ex: Scriu pentru a învăța mai bine.
-
Condițional – Cu ce condiție?
-
Ex: Cu puțin efort, vei reuși.
-
Concesiv – Chiar dacă…
-
Ex: În ciuda oboselii, a venit la școală.
-
Consecutiv – Ce urmează după o acțiune?
-
Ex: A muncit atât de mult încât a terminat primul.
Topica complementului în propoziție
De obicei, complementul se află după cuvântul pe care îl determină, dar uneori poate sta și înainte.
Exemple:
- Am văzut-o pe Ana.
- Pe Ana am văzut-o.
Folosirea punctuației cu complementul
-
Complementul direct și cel indirect nu se despart de verb prin virgulă.
-
Dacă două complemente sunt coordonate (legate prin „și”, „sau”), se pot despărți prin virgulă doar în anumite cazuri:
-
I-am explicat Anei, Mariei și lui Andrei.
Întrebări frecvente
Care sunt tipurile de complement
Complementul se împarte în două mari categorii:
- Complement necircumstanțial (direct, indirect, de agent, prepozițional)
- Complement circumstanțial (de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop, condițional, concesiv, consecutiv etc.)
Cum recunosc complementul într-o propoziție?
Îl recunoști punând întrebări către predicat (verbul principal): Pe cine? Ce? Cui? Unde? Când? Cum? Din ce cauză? Cu ce scop? În ce condiții? și vezi ce cuvânt răspunde la întrebare.
Ce este complementul direct?
Complementul direct determină un verb tranzitiv și răspunde la întrebările pe cine? sau ce?. Exemplu: „Citesc o carte.” (Ce citesc? – o carte)
Ce este complementul indirect?
Complementul indirect determină un verb și răspunde la întrebarea cui?. Exemplu: „I-am dat Mariei o floare.” (Cui i-am dat? – Mariei)
