Adjectivul

În limba română adjectivele se clasifică după mai multe tipuri:

După funcția gramaticală

Adjective calificative

Sunt acele adjective ce descriu caracteristicile unui obiect sau a unei ființe.

Exemple populare:

• Cald
• Frumos
• Cuminte
• Mare
• Mic

Adjective pronominale

Aceste adjective provin de fapt din pronume și ele indică posesia sau tipul de relație cu substantivul.

Exemple

• Câinele său.
• Bicicleta sa.
• Mașina mea.
• Această carte.

După gradul de comparație

Pozitiv

În acest grad, adjectivul pur și simplu arată însușirea unui substantiv. Nu este comparat cu alt substantiv.

Exemple: frumos, deștept, curios, talentat

Totuși, aceste adjective pot fi însoțite și de către articole precum: cel, cele, cei etc.

Exemple: calul cel mare, cel

Comparativ

Atunci când se compară două sau mai multe obiecte ori ființe. Acesta poate fi de inferioritate, egalitate sau de superioritate.

Exemple

• Creta verde nu este la fel de bună ca cea albastră. (inferioritate)
• Parcul acesta este la fel de mare ca cel din București. (egalitate)
• Câinele lor este mai rapid decât câinele vecinilor. (superioritate)

Superlativ

Adjectiv ce compară cu toate elementele dintr-o anumită categorie.

Exemple

• Cel mai frumos copil din lume.
• Cel mai bun hamburger.
• Cea mai mare scară.

Află mai multe despre gradele de comparație ale adjectivelor.

După structura acestora

Adjective simple

Au o construcție simplă, cuvinte de bază fără sufixe sau prefixe.

Exemple: frumos, mic, cald, rece, albastru etc.

Adjective compuse

Formate din două sau mai multe cuvinte.

Exemple:

După originea adjectivului

Adjective primare

Acestea nu provin din alte cuvinte.

Adjective derivate

Construite plecând din cuvinte de bază la care se adaugă sufixe ori prefixe.

Adjectivele pot îndeplinii mai multe funcții sintactice în cadrul unei propoziții:

1. Atribut adjectival: Adjectivul îndeplinește funcția de atribut când descrie sau oferă mai multe informații despre un substantiv. De exemplu, în fraza „floarea roșie”, „roșie” este atribut adjectival care descrie substantivul „floarea”.
2. Nume predicativ: Adjectivul poate îndeplini funcția de nume predicativ atunci când este legat de subiect printr-un verb copulativ (de obicei, „a fi” sau alte verbe copulative). În propoziția „Cartea este interesantă”, „interesantă” este nume predicativ, legat de subiectul „cartea” prin verbul copulativ „este”.
3. Element de compunere: Adjectivele pot forma parte dintr-o locuțiune adjectivală sau o expresie mai amplă, îndeplinind diferite funcții în cadrul frazei.
4. Complement: În anumite construcții, adjectivele pot funcționa ca și complemente. De exemplu, „Merele au rămas proaspete”, unde „proaspete” este un complement care se referă la subiectul „merele”.
5. Atribut Substantivat: Adjectivul poate deveni substantiv prin substantivare și îndeplinirea funcției de subiect sau complement. De exemplu, „Cei buni vor câștiga”, unde „buni” este folosit ca un substantiv.

Schimbarea valorii gramaticale a unui adjectiv se referă la situația în care un adjectiv dobândește o nouă funcție gramaticală, transformându-se într-o altă parte de vorbire. În acest proces, adjectivul își păstrează forma inițială, dar capătă rolul specific noii categorii gramaticale.

Exemple:

• adjectiv: "frumos" în următorul exemplu "El este un băiat curajos"
• substantiv: "frumosul" în exemplul "Curajosul va salva lumea."

Prin simplul fapt că am adăugat articolul hotărât "-ul" am transformat adjectivul curajos în substantiv.

• adjectiv: "greu" – "Coșul cu mere este greu."
• adverb: "Omul muncește din greu.