Pronumele
Te-ai săturat să repeți mereu aceleași nume în propoziții? Ei bine, limba română are o soluție simplă și elegantă: pronumele.
Acesta este parte de vorbire care vine să înlocuiască substantivele, ca să nu le tot repetăm. Hai să vedem împreună ce este pronumele, cum îl recunoști și cum îți face viața mai ușoară atunci când scrii sau vorbești!
Pronumele este partea de vorbire flexibilă ce are rolul de a înlocui substantivul pentru a reduce repetiția.
Clasificarea pronumelui
Pronumele personale (propriu-zise)
Ne arată persoana care vorbește, cu care se vorbește sau despre care se vorbește.
-
Exemple:
-
Eu merg la școală.
-
Tu citești o carte.
-
El aleargă în parc.
-
Noi am terminat tema.
-
Ei sunt colegii mei.
Pronumele de întărire
Acesta se formează dintr-un pronume personal + un sufix de întărire
- Eu însumi am făcut proiectul. → "însumi" întărește pronumele personal "eu".
- Ea însăși a recunoscut greșeala.
- Noi înșine am rezolvat exercițiul.
Pronumele reflexiv
Acesta are doar forme de acuzativ și dativ.
îmi, îți, mă, m, mie, ne, vă, pe tine, ți, pe sine etc.
- Se spală pe mâini.
- Mă gândesc la tema de azi.
- Ne pregătim pentru test.
- Te uiți în oglindă.
- Își pune ghiozdanul la loc.
Pronumele personal de politețe
Este un tip special de pronume personal folosit atunci când vorbim cu respect unei persoane (de obicei adulte, necunoscute, în funcții oficiale etc.). El se scrie cu majusculă, în unele cazuri chiar dacă apare la mijlocul propoziției.
Exemple:
- Vă rog să semnați aici.
- Am vorbit cu Dvs. despre întâlnire.
- Doriți să luați loc?
- Dumneavoastră sunteți medicul de gardă?
- V-am adus actele, domnule profesor.
Pronumele posesiv
al meu, al tău, al lui, al nostru etc.
- Caietul meu este pe masă.
- Unde este telefonul tău?
- Cartea lui e interesantă.
- Ghiozdanul nostru este mai greu.
- Pixul lor s-a pierdut.
Pronumele nepersonale (fără forme personale)
Acesta este un tip de pronume care nu își schimbă forma după persoană.
Acesta poate fi
Pronume demonstrativ
Este un pronume ce subliniază prezența sau apropierea de substantiv.
Exemple:
- Acesta este fratele meu.
- Aceea este colega mea.
- Aceștia sunt elevii noi.
- Acela e profesorul.
- Aceia au plecat.
Pronume nehotărât
Pronumele nehotărât nu se referă la o persoană sau un lucru precis – e ceva neclar, vag.
Exemple:
- Cineva a uitat geaca în clasă.
- Nimeni nu știe răspunsul corect.
- Altul a spus altceva.
- Am văzut ceva ciudat în curte.
- Fiecare are opinia lui.
Pronume negativ
Arată negație, lipsa unei persoane sau a unui lucru.
-
Exemple:
-
Nimeni nu a venit.
-
Nimic nu funcționează.
-
Nicio fată nu a lipsit.
-
Nimeni nu știe.
-
Nimic nu contează acum.
Pronume interogativ
Pronumele interogativ înlocuiește un substantiv necunoscut și este folosit pentru a pune întrebări.
Exemple:
- Cine a sunat la ușă?
- Ce vrei să spui?
- Care dintre voi vine cu mine?
- Al cui este acest ghiozdan?
- Câți elevi lipsesc azi?
Pronume relativ
Pronumele relativ leagă două propoziții și înlocuiește un cuvânt menționat anterior, având și rol de conector.
Exemple:
- Elevul care a lipsit va da testul mâine.
- Cartea pe care ai citit-o e interesantă.
- Omul al cărui câine latră tot timpul e vecinul nostru.
- A venit băiatul cu care am fost la fotbal.
- A spus un lucru ce ne-a surprins.
Se folosește de obicei dumneavoastră, dar și formele scurte Dvs., vă, vi, v-ați, v-am, dumneata (mai puțin formală, dar tot de politețe).
Locuțiunile pronominale
Exemple
-
Fiecare dintre ei (pronume de întărire/individualizare)
-
Propoziție – Fiecare dintre ei a primit un premiu.
-
Unul și același (pronume demonstrativ
-
Propoziție – Este vorba despre unul și același elev.
-
Altul decât (pronume de selecție / comparație)
-
Nu vreau altul decât pe cel recomandat.
-
Un oarecare (pronume de întărire / generalizare)
-
A intrat în clasă un oarecare profesor.
O locuțiunea pronominală este un grup de cuvinte care are funcția unui pronume. Adică, mai multe cuvinte stau împreună și înlocuiesc un substantiv, exact cum face un pronume simplu (ca „el”, „aceasta” sau „nimeni”).
Întrebări frecvente
Cum recunosc un pronume într-o propoziție?
Pronumele înlocuiește un substantiv. Dacă într-o propoziție nu se spune exact cine face acțiunea, dar apare un cuvânt ca eu, tu, el, cineva, ceva, atunci e posibil să fie un pronume.
De ce folosim pronume?
Ca să nu repetăm de multe ori același cuvânt. De exemplu, în loc să zicem: Andrei merge la Andrei acasă pentru că Andrei și-a uitat telefonul, putem spune: Andrei merge acasă pentru că și-a uitat telefonul. Mai simplu, mai clar.
Toate pronumele țin loc de nume de persoane?
Nu. Unele țin loc de obiecte (ceva), altele de ființe necunoscute (cineva), altele de idei sau acțiuni (ceea ce). Deci nu sunt doar pentru oameni.
Ce e important să știu despre pronumele personal?
Că are forme diferite pentru fiecare persoană (eu, tu, el…) și se schimbă în funcție de caz: îl văd pe el, îi dau lui. Trebuie să fim atenți la aceste forme când le folosim.
Ce sunt pronumele de politețe?
Sunt forme speciale de pronume cu care ne adresăm respectuos cuiva: dumneavoastră, dumitale, vi-l, vă rog. Nu le folosim cu prietenii apropiați, ci cu adulți, profesori etc.
Ce face un pronume reflexiv?
Arată că acțiunea se întoarce asupra celui care o face. Exemplu: _Maria se coafează → adică Maria o coafează pe Maria. Nu o coafează pe altcineva, ci pe ea însăși.
Ce este pronumele de întărire mai exact?
Se folosește pentru a sublinia că cineva a făcut ceva „personal”, fără ajutor: Eu însumi am făcut proiectul. Spune că eu și numai eu, fără altcineva.
